Guvernul „Răzgândeanu” s-a încăpăţânat, în ciuda protestelor mulţimii şi ale avertismentelor din partea europeană, să încaseze ilegal taxa auto vreme de un an şi jumătate. Aşa a strâns o sumă considerabilă, haideţi să socotim cam cât fac circa 200-300.000 de maşinuţe de înmulţit cu aproximativ 1000 de euro media!
Dar România a început să fie din ce în ce mai puţin satul cu proşti (stupid people, de la Silviu Brucan citire) dinainte de aderarea la Uniunea Europeană şi uite că de această dată, cu un an înainte de expirarea termenului de două decenii, obidiţii au ripostat şi au cerut dreptate. Autorităţile au fost uimite să afle că trebuie să le-o dea!
Pedeapsa guvernului a fost una la fel de aiurită ca şi „taxa de reînmatriculare ca primă înmatriculare”. Sub pretextul că „măreşte” pensiile, Ministerul Muncii a inventat „birul pe orice”: pe portocalele aduse de Moş Crăciun, pe ouăle roşii de Paşti, pe orele suplimentare, pe nopţile nedormite din spitale...
De ce?
Pentru că tot ce a fost luat cu japca de la noii proprietari de autovehicule şi nicidecum cheltuit pe ceva palpabil va trebui să fie dat înapoi, dar nu din sechestrul pe averea vinovaţilor, pentru că la noi brambureala ministerială încă nu constituie un delict penal, ci tot din buzunarele noastre. Cum se zice, furăm proşti şi unii vor să ne furăm singuri căciula în continuare.
Acţiunea „Taxa înapoi!” ne arată că a trecut vremea rânduielilor menite să jupoaie şapte piei de pe spinarea contribuabilului. În sfârşit, omul din popor începe să spere că „precum în Europa aşa şi la noi acasă”. Respectarea unor legi simple, drepte şi înţelepte de către toată lumea, de la vlădică la opincă, de la „milionarul de carton” la omul cu bătături în palme, reprezintă singura cale către un viitor paşnic şi îmbelşugat, altfel nu vom avea parte niciodată de bunăstarea la care poftim ca răsplată a muncii noastre.

În primul dintre cele două editoriale din secţiunea Pro-Test, Györfi-Deák György înfige o Pre-Ducea în „coasta” autorităţilor care, prin tradiţie, i-au obidit pe creatorii tehnici de geniu, autodidacţi din popor capabili să construiască aparate uimitoare, precum I. C. Vissarion, Petre Baboş al Şoitului sau Iustin Capră.
Cu un exemplu similar vine şi Cătălin Ionescu în Pre-Lingere, al doilea editorial, unde vine vorba despre greva scenariştilor americani şi inutilele tentative autohtone de a aduna „sub drapelul SF” mulţimea unor fani obişnuiţi să stea de veghe în hăţişul canalelelor TV, cu telecomanda la îndemână...

Cea mai consistentă parte din secţiunea Pro-Eminenţe a fost rezervată ediţiei electronice a volumului Literaţi şi sefişti O confruntare de mentalităţi, publicat de prozatorul şi criticul Voicu Bugariu, iniţial (în 2007) la Editura Universităţii Transilvania Braşov, într-un tiraj restrâns, iar acum pus în întregime la dispoziţia celor interesaţi de o dezbatere publică, atât pentru o frunzărire on-line (în format HTML) cât şi pentru descărcare gratuită (în format PDF). Primele opinii critice, răspunsuri pe potriva acestei provocări făţişe, au fost formulate de Györfi-Deák György, Disociativitate şi comunitate şi de Mircea Opriţă, Confruntări dilematice, dar, foarte probabil, vor urma în curând şi altele. Voicu Bugariu se destăinuie într-un interviu acordat lui Cătălin Ionescu: 10 întrebări în exclusivitate. De altfel, ideea ca revista Pro-Scris să publice on-line ediţia de faţă a cărţii lui Voicu Bugariu a luat fiinţă în cadrul interviului în cauză, nu este nimic regizat aici - şi credem că ecourile acestei pro-vocări nu se vor stinge prea curând...
Sfârşitul lunii octombrie ne-a îndoliat peste măsură, cu vestea accidentului care ni l-a răpit pe Constantin „Coco” Cozmiuc, „fanul etern” (precum bine l-a definit Viorel Marineasa) laureat de atâtea ori la consfătuirile naţionale antedecembriste. O zi mai târziu, Ion Hobana anunţa cu tristeţe dispariţia prozatorului şi eseistului Horia Aramă, primul român autor de science-fiction tradus în Japonia, prezent cu povestirea „Planeta celor doi sori” în noile manuale de limba şi literatură română.
Despre Horia Aramă vorbeşte Mircea Opriţă, într-un Fragment din Anticipaţia românească, ediţia a II-a, 2003 şi Györfi-Deák György în materialul său intitulat Un Utopist poposit Dincolo. Realizatorii Revistei Fergonaut ne-au acordat permisiunea să reproducem Ultimul interviu al lui Horia Aramă, apărut în data de 1 august 2002, interviu consemnat de Dodo Niţă. Cum Mircea Opriţă ne-a trimis cu aproape patru ani în urmă un material despre Horia Aramă şi culegerea sa de povestiri intitulată „Planeta celor doi sori”, am considerat potrivit să curbăm în stil warp graniţele acestui număr din Pro-Scris pentru a reveni la acel material, intitulat Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă. Atenţie însă, nu vă lasaţi înşelaţi de vitezele warp ale hyperlink-urilor, odată ajunşi în acel tărâm va trebui să folosiţi tasta BACK a browser-ului dv. pentru a reveni în numărul curent din Pro-Scris...
În Societatea Viitorilor de Ţinut Minte, Györfi-Deák György îşi aduce aminte de verva şi umorul cu care Constantin Cozmiuc a însufleţit viaţa literară din marele oraş de pe malul Begăi, ca apoi să dispară neaşteptat şi să ne lase drept moştenire ezoterica povestire „Poetul la masa de smarald” (o puteţi citi pe site-ul HG Wells).
Capitolul Pro-Eminenţe se încheie cu un nou material semnat de Györfi-Deák György, dedicat Scrisorilor de Craciun ale tatei, ineditele răvaşe semnate de J.R.R. Tolkien.

Sub genericul Pro-File găsim grupate 2 materiale: unul despre Colecţia Nautilus a Editurii Nemira, semnat de Cătălin Ionescu, a cărui geneză se găseşte într-un material mai vechi al acestuia din site-ul RoSF, material criticat - pe bună dreptate - de Mihai-Dan Pavelescu, precum şi un articol despre revista „Autograf MJM”, semnat de Györfi-Deák György şi intitulat Visele nu mor şi inspirat de numele editorialului lui Viorel Pârligras din numărul 4-5-6/2007 al revistei craiovene.

Urmează un inedit capitol de Pro-Puneri, pe o temă care a fost sugerată cu multă graţie de domnul Cornel Secu (ocazie cu care îi mulţumim cu pioşenie încă o dată), într-o publicaţie al cărui nume nu-l mai amintim aici, ca să nu fim acuzaţi că facem publicitate mascată... Tema, „Pro şi Contra ingineri”, renăscută după ce o crezusem de mult îngropată în praful istoriei comuniste, este interesantă şi se pare că a incitat neaşteptat de mulţi colaboratori ai revistei Pro-Scris. Astfel, puteţi citi materialele semnate de Liviu Radu, cu Incrementa et decrementa inginerii, Marius Dobrin, cu Et in 'Ingineria' ego, Oana Stoica-Mujea cu Între ştiinţa exactă şi literatură şi Cătălin Ionescu cu Tică şi Rică în Ţara-fără-de-ingineri. La toate acestea se adaugă şi un foarte percutant text anonim, care a circulat pe internet, intitulat Mândria de a fi inginer.

Foarte multe texte veţi găsi şi sub genericul Pro-Poziţii, dedicat apariţiilor editoriale. Cel mai prolific critic se dovedeşte a fi, ca de obicei, Liviu Radu, care ne propune nu mai puţin decât 13 cronici de carte. În ordine, acestea sunt: Suferinţă, dictatură şi frig (Ana Negrilă - Împăratul gheţurilor), Originalitate sau superficialitate (Lucian Dragoş Bogdan - Frontiera), Sateliţi energetici, navete spaţiale şi terorişti (Ben Bova - Powersat), Veşnic tânărul Dickens (Susanna Clarke - Jonathan Strange şi Mr. Norrell), A doua şansă (Ken Grimwood - Replay), Hank Williams cânta şi când tonomatul era scos din priză (Stephen King - Povestea lui Lisey), Întâlnire cu Ben-Ami (Ken McLeod - Vânătorii de fulgere), Un blestem şi un cavaler neînfricat (Lois McMaster Bujold - Blestemul Chalionului), Un spirit analitic faţă în faţă cu ştiinţa şi poporul (Mircea Opriţă - Discoteca din Alexandria), Magie, magicieni şi SF (Christopher Priest - Magicienii), Ploaie şi o întânire în lift (Kim Stanley Robinson - 40 de semne de ploaie), Întâlnire de gradul trei (Arkadi şi Boris Strugaţki - Piciul) şi O lume de după castastrofa nucleară (John Wyndham - Crisalidele).

Capitolul Pro-Poziţii continuă cu încă trei cronici de carte, toate dedicate autorilor români de science fiction. Györfi-Deák György ne propune Somnul ielelor, (despre recentul roman al lui Liviu Radu, Waldemar) şi Noapte de coşmar (despre romanul lui Victor Martin, Noaptea oraşului ilustrat). Printr-o întâmplare, tot Victor Martin, de astă dată în postură de cronicar, încheie cu Traducerea traducerilor (o cronică ascuţită despre recentul roman al lui George Lazăr, America One).

Două materiale veţi întâlni şi în capitolul Pro-Gresii. Primul, semnat de Victor Martin, se intitulează Impresarul, vis frumos sau coşmar? Al doilea material a fost preluat de pe site-ul Fizica particulelor, cu acordul fondatorului şi coordonatorului acestui site, domnul Adrian Buzatu, şi se intitulează Greşelile ştiinţifice din filmele SF, semnat de Amelia Williamson, şi tradus de Cristian Filip.

Pro-Ton, capitolul de proză, grupează patru texte. Primul este o preluare din fosta Colecţie Povestiri Ştiinţifico Fantastice, nr. 340, din anul 1969. Este vorba de un text semnat de regretatul Horia Aramă, cu o scurtă prezentare a lui Adrian Rogoz, intitulat Nu în faţa oglinzii. Victor Martin, ne propune la rându-i o altă proză, Fântâna, iar Oana Stoica-Mujea revine în paginile virtuale ale Pro-Scris cu 2 texte „negre”, de nuanţă horror, Amorţeala şi Culoarea.

Pro-Scris nu neglijează nici capitolele, să le spunem, organizatorice: Pro-Teze, principiile teoretice în care revista noastră crede şi pe care le respectă, de la apariţia sa, şi Pro-Porţie, unde, ca de obicei, veţi găsi Link-urile alese, o Arhivă on-line unde puteţi consulta toate numerele revistei Pro-Scris, apărute din august 2000 şi până acum, plus un Index de autori prezenţi în paginile revistei noastre de la începuturi. Să nu uităm de Pro-Nume care prezintă, în stilul java caracteristic Lista neagră a realizatorilor şi colaboratorilor.

În spiritul unei anume tradiţii, înainte de a se despărţi de dumneavoastră, cititorii, Pro-Scris îşi pune, la modul retoric (sau pragmatic?), întrebarea Va urma? Poezia aleasă îi aparţine de astă dată unui poet român mai puţin cunoscut şi mult mai contestat, Radu Gyr. Să sperăm totuşi, în ciuda auspiciilor politice de rău augur cu care am început, că viitorul va fi de partea locuitorilor cetăţii, şi nicidecum a pitecantropilor politici. La urma urmei şi în spiritul poetic din Va urma?, dacă nici în asta nu mai credem, atunci ce rost mai are să continuăm?

Deocamdată vă urăm, cu optimism ponderat, lectură plăcută!

Breaking News:
După închiderea ediţiei, am primit un nou text pentru secţiunea Pro-Puneri, pe tema „Pro şi Contra ingineri”, intitulat Ingenieur, Engineer, Ingeniero... şi semnat Sebastian A. Corn. La scurt timp a urmat, pe aceeaşi temă, materialul lui Victor Martin, Desfiinţarea prin supraînfiinţare. Fără alte comentarii din partea Pro-Scris.