Pro-Eminenţe

Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi s-a impus drept o specialistă în studiul literaturii destinate celor mici, prin cele două cărţi de referinţă publicate în acest domeniu: „Poetica basmului modern” (2002) şi „Literatura pentru copii. Sinteză critică” (2008), ambele apărute la Editura Universitas XXI din Iaşi. Fanii Tolkien îi sunt recunoscători pentru importanta contribuţie adusă la realizarea „Enciclopediei lumii lui J. R. R. Tolkien”, unde, pe lângă articolele scrise, a realizat cu multă migală transcrierea fonetică a tuturor numelor din Tărâmul de Mijoc (Middle Earth). De asemenea, a prezentat critic şi a editat o serie de volume unde au văzut lumina tiparului mai multe lucrări inedite (pentru publicul român) din operele lui H. C. Andersen şi Lewis Carroll.

„Literatura pentru copii. Sinteză critică” cercetează lucrările destinate publicului cu suflet ingenuu din perspectiva teoriei, istoriei şi criticii literare. Este un domeniu al beletristicii care, paradoxal, se află şi la periferia, şi în centrul sistemului literar. Autoarea ignoră judecăţile grăbite şi ideile preconcepute emise de criticii cu morgă şi ne ghidează într-un univers vast, unde, alături de capodopere coexistă texte (sub)mediocre, unele impuse în scop comercial, prin tehnici de marketing care vizează exclusiv câştigul bănesc. În vederea separării grâului de neghină, Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi a întocmit o bibliografie de specialitate adusă „la zi” şi propune refacerea din temelii a canonului literaturii pentru copii din România, în baza căruia funcţionează sistemul de învăţământ românesc, prin propunerea unui vast corpus de texte exemplare, alese din diferite epoci şi spaţii cultural-geografice.  Citiţi mai departe »

În volumul „Lewis Caroll - Jabberwocky, Un celebru poem în 70 de limbi care nu există” (Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2008), Flaminia Robu şi-a propus să studieze seria de interpretări ale celebrei poezioare descoperite de Alice imediat după trecerea în Ţara din Oglindă. La o primă lectură, textul sună a fi englezesc, însă, vorba fetiţei: „Pare tare drăguţă, dar e destul de greu de înţeles! Într-un fel, pare să-mi umple mintea cu idei — numai că nu ştiu exact care sunt ele!”

Provocare ludică, şaradă lingvistică şi text cu calităţi melodice evidente, „Jabberwocky” a devenit o probă dificilă, deosebit de tentantă, pentru traducătorii din lumea întreagă, care, susţine autoarea studiului academic, s-au prezentat la lucru „voluntar, liberi şi nesiliţi de nimeni, nu chiar legiune, dar aproape centurie”. Entuziaştii l-au tradus în şaptezeci de limbi, printre care se numără şi sonorităţi rar întâlnite, precum latina, esperanto, amerindiana Choktaw ori chiar în graiuri fictive, precum klingoneza vorbită în serialul SF „Star Trek”.  Citiţi mai departe »

Legenda lui Beowulf este un poem epic de mare întindere, numărând 3182 versuri, creat în secolul al VII-lea. El a circulat vreme de secole recitat sau cântat de menestreli, până când doi copişti din Anglia medievală l-au consemnat în scris, în jurul anului 1000. Manuscrisul a fost regăsit printre ruinele bibliotecii lordului Robert Cotlon, după incendiul din 1706 şi dus la British Museum. El cuprinde un fel de predoslovenie eroică, „o laudă a faptelor mari a gintei de regi ai danilor”, urmată de 43 de cânturi de lungime variabilă, numerotate cu cifre romane. Subiectul a fost rezumat de scriitorul Szerb Antal, cândva profesor la catedra de literatură engleză din cadrul universităţii din Budapesta, în „Istoria literaturii universale” (1941):  Citiţi mai departe »

Clive Staples Lewis a fost unul dintre „Inklings”, grupare literară din Oxford, din care a făcut parte şi J. R. R. Tolkien, bunul său prieten şi partener de discuţii. Cei doi au pornit de la aceleaşi subiecte fantastice, dar le-au dezvoltat în spaţii imaginare diferite. Lewis a creat Narnia prin cântecul leului Aslan, valarii lui Tolkien au dat naştere Lumii de Mijloc (Middle Earth) într-un chip foarte asemănător. Unchiul Andrew din „Nepotul magicianului” a făurit cu ajutorul magiei atlanţilor mai multe inele magice, nişte mijloace excelente de călătorie pe alte tărâmuri, în vreme de hobbitul Bilbo Baggins găseşte din întâmplare Inelul Suprem, forjat de maleficul spirit Sauron pentru a supune Neamurile din ţinuturile locuite de elfi, oameni şi pitici. Se pot face foarte multe paralele între cele două universuri fantastice, dar fiecare scriitor şi-a exprimat cu forţă personalitatea proprie în felul cum a combinat elementele specifice din poveşti. În vreme ce Tolkien a fost atras de mitologiile nordice, inclusiv „Kalevala” finlandeză, Lewis a utilizat cu precădere elemente din miturile antice greceşti, pentru a medita asupra fundamentelor religiei şi moralei creştine.  Citiţi mai departe »

Ediţia 2006 a trilogiei „Stăpânul inelelor” de John Ronald Ruel Tolkien s-a apropiat mult de ceea ce ar trebui să fie o transpunere onorabilă a universului numit „Pământul de Mijloc”.

Exemplarele consultate au toate paginile, hărţile au fost completate (poate ar fi trebuit să fie şi mărite), anexele au fost puse câtuşi de cât în ordine, cuprinzând tot ceea ce trebuia să fie despre scrierea şi ortografia (Anexa E), precum şi despre limbile şi popoarele celui de-al Treilea Ev (Anexa F).

O primă apariţie în limba română este „Indicele poemelor şi cântecelor”, aşezate în ordinea alfabetică a versurilor de îmceput.  Citiţi mai departe »