Pro-Puneri

„Amused to Death” (Amuzat până la moarte) este un album concept, semnat de Roger Waters (fostul membru al trupei Pink Floyd), lansat în 1992. Iubitorii muzicii Pink Floyd probabil că-l ştiu foarte bine. Roger Waters îşi afirmă aici crezurile sale vizavi de viciile societăţii occidentale, fiind extrem de critic la adresa televiziunii.
De altfel, albumul lui Waters este inspirat din volumul „Amusing Ourselves to Death”, semnat de Neil Postman. Titlul complet al eseului este: „Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of the Show Business” (Să ne amuzăm până la moarte: un discurs public în epoca spectacolului de televiziune) şi a fost publicat prima dată în anul 1985.

Neil Postman îşi începe pledoaria într-un mod extrem de incitant (toate citatele sunt din ediţia 1986, Penguin Books, în traducerea subsemnatului):

«Am fost foarte atenţi la anul 1984. Atunci când anul s-a terminat şi profeţia nu s-a împlinit, americanii au oftaţi uşuraţi, mulţumindu-şi lor însuşi. Rădăcina democraţiie liberale rămăsese neatinsă. Chiar dacă prin alte părţi teroarea era prezentă, noi, cel puţin, nu fuseserăm vizitaţi de coşmarurile lui Orwell. Numai că am uitat că, alături de viziunea întunecata a lui Orwell a mai existat alta - ceva mai veche, mai puţin cunoscută, dar la fel de înspăimântătoare: Mândra Lume Nouă a lui Aldous Huxley. Împotriva ideii răspândite chiar şi printre intelectuali, Huxley şi Orwell nu au profeţit acelaşi lucru. Orwell ne-a avertizat că vom fi compleşiţi de o opresiune impusă din afara noastră. Dar în viziunea lui Huxley, nu există nici un Frate mai Mare care să-i priveze pe oameni de autonomia, maturitatea şi istoria lor. Aşa cum şi-a imaginat el, oamenii vor ajunge să-şi iubească opresiunea, să adore tehnologia care va altera capacităţile lor de gândire.  Citiţi mai departe »